Asta e ,,școala” noastră…

Niciun comentariu

POVESTEA UNUI BĂIEȚEL

„Într-o zi, un băieţel s-a dus la şcoală.
Băieţelul era mic, iar şcoala era mare.
Dar când băieţelul a văzu că intrarea în clasa lui se făcea printr-o uşă direct din curte, a fost foarte fericit, iar şcoala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.

Într-o dimineaţă, când băieţelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen.”
„Grozav”, s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea mult să deseneze.
Ştia să deseneze o mulţime de lucruri: lei şi tigri, pui şi vaci, trenuri şi vapoare …
Şi-a scos cutia cu creioane colorate și a început să deseneze.

Dar profesoara a spus: „Aşteptaţi! Nu începeţi încă!”
Şi a aşteptat până i s-a părut că toţi copiii sunt pregătiţi.
„Acum o să desenăm flori”, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea să deseneze flori.
Şi a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în roşu, portocaliu şi albastru.

Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Aşteptaţi! Vă voi arăta eu cum să coloraţi.”
Şi a desenat o floare roşie cu tulpina verde.
„Acum puteţi începe”, a zis profesoara.
Băieţelul s-a uitat la floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea lui.
A lui era mai frumoasă decât a profesoarei,
Dar n-a mai spus nimic.
A întors foaia și a desenat o floare ca a profesoarei, roşie cu tulpina verde.

Într-o altă zi, profesoara le-a spus copiilor:
„Azi o să facem ceva din argilă.”
„Grozav”, a spus băieţelul, căci îi plăcea să lucreze cu argilă: șerpi şi oameni de zăpadă, elefanţi şi camioane …
Și a început să frământe bucata de argilă.
Dar profesoara a zis:
„Staţi! Nu sunteţi gata să începeţi.”
Şi a aşteptat până când toţi copiii au fost gata.

„Acum o să facem o farfurie”, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea să facă farfurii.
Şi a început să facă farfurii de toate formele şi mărimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Aşteptaţi, vă arăt eu cum să faceţi!”
Și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
„Aşa, acum puteţi începe”, a zis profesoara.

Băieţelul s-a uitat la farfuria profesoarei și apoi la ale sale.
Îi plăceau mai mult farfuriile lui decât farfuria adâncă făcută de profesoară, dar n-a spus un cuvânt.
Şi-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă, din care a făcut o farfurie adâncă şi mare, ca cea făcută de profesoară.
Şi foarte curând, băieţelul a învăţat să aştepte şi să privească. Şi să facă lucruri ca cele făcute de profesoară.
Şi foarte curând n-a mai făcut nimic de unul singur.

Şi s-a întâmplat într-o zi, că băieţelul şi familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraş.
Şi băieţelul a trebuit să meargă la altă şcoală.
Şcoala nouă era şi mai mare și nu avea nici o uşă prin care să intre direct din curte în clasa lui.
Trebuia să urce nişte trepte înalte și să meargă de-a lungul unui coridor lung, până ajungea la clasa lui.

În prima zi de şcoală, profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen”.
„Grozav”, şi-a zis băieţelul și a aşteptat să-i spună profesoara ce să facă.
Dar ea n-a spus nimic, doar s-a plimbat prin clasă.
Când a ajuns lângă băieţel, i-a spus:
„Tu nu ştii să desenezi?”
„Ba da”, a zis băieţelul, „ce desen să facem?”
„Nu ştiu până nu-l faci”, a zis profesoara.
„Cum să-l fac ?”, zise băieţelul.
„Cum vrei tu”, a fost răspunsul ei. „Dacă toţi aţi face acelaşi desen şi l-aţi colora la fel, cum să ştiu cine l-a făcut?”
„Nu ştiu”, zise băieţelul.
Și a început să deseneze o floare roşie cu tulpina verde.”

By : Supă de pui pentru suflet – Jack Canfield

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s