TRĂIEȘTE … fiindcă la final , CU TOȚII VOM DEVENI … O POVESTE sau … AMINTIRE

Un comentariu

”Nu am reușit să clipesc de două ori, că viața a trecut…”

Drumul numit „mai târziu” duce către o țară numită „niciodată”.


Trăiește aici și acum! Acționează!
Nu va exista o a doua viață în acest trup! Si nu uita …nu ducem nimic cu noi , dincolo , decât ce-i în suflet.

Mai țineti minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte?
În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine.
Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea. A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele.
În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nici o pară bună…


O poveste plină de adevăr, tristă și moralizatoare. Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări.

Iar apoi…dar, nu există niciun „apoi”! Există aici și acum!


De unde vine această convingere că fericirea trebuie câștigată sau meritată? Dobândită? Așteptată?

Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul?


Ieri am stat de vorbă cu o vecină . O întreb: „Ce ești atât de tristă?” Ea a oftat îngândurată, a zâmbit trist și mi-a răspuns: ”Nu am reușit să clipesc, că viața a trecut…” . Desigur, am început să o liniștesc, la care ea a rostit o frază care, de fapt, m-a făcut să scriu această postare. „Mă tot gândeam – voi câștiga bani, voi construi o casă, vor crește copiii și voi începe să trăiesc pentru mine. Îmi voi face o tunsoare la modă și voi purta doar rochii. Mereu am umblat în pantaloni, dar visam la rochii. Dar pantalonii sunt comozi…”„Copiii au crescut, casa este construită, bani avem, dar… încă mai port blugi. Și am aceeași coafură – o coadă prostească în vârful capului.”

Îmi doream să o înveselesc cumva: „Și care-i problema? Mergi la coafor! Cumpără-ți o rochie la modă!”
Ea a zâmbit obosită: „Nu vreau. Am obosit. Înțelegi, realitatea nu a fost pe măsura așteptărilor. În această agitație continuă, nici nu am observat cum am îmbătrânit.”…


Odată am citit o zicală frumoasă: „Drumul numit „mai târziu” duce către o țară numită „niciodată”.
Trăiește aici și acum!
Acționează!
Nu va exista o a doua viață în acest corp!


Mănâncă și bea din cele mai frumoase tacâmuri, lasă papilele gustative să te sufoce cu plăcere.
Poartă rochii elegante, încalță pantofii preferați!
Mergi sub privirile pline de admirație la cumpărături! Citește cărți, călătorește!
Și cel mai important – nu lăsa pe mai târziu, nu economisi din tandrețe, bunătate, gingășie!
Iubește la maxim!
Îmbrățișează-ți, sărută-ți familia. Fă-le complimente. Fii generos cu dragostea.


Toate acestea te vor face un om FERICIT, pentru că, la final, CU TOȚII VOM DEVENI O POVESTE! 

SURSA : Adrian Prisecaru

1 comentariu la „TRĂIEȘTE … fiindcă la final , CU TOȚII VOM DEVENI … O POVESTE sau … AMINTIRE”

  1. Acum 40 de ani bunicul meu spunea in felul urmator: atunci cand ajungi la capatul drumului averea nu mai conteaza. Nu mai conteaza nici faima, nici parerea celorlalti despre tine. Uneori nu mai conteaza nici macar familia, ei au alte probleme. Singurul lucru care mai conteaza cu adevarat sunt amintirile pe care le-ai strans de-a lungul vietii, pentru ca ele iti vor fi sprijin pana la capat si ele vor pleca odata cu tine. Asa ca eu asta fac, colectionez amintiri frumoase…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s